Abstract:
Aplicarea unor programe de iniţiere în creatologie bazate pe modele clasice ale creativităţii (modelul factorial şi cel procesual) au condus la constatarea că acestea generează efecte semnificativ diferite, anume exersarea aptitudinilor duce la creşterea creativităţii potenţiale fără a se concretiza în spor de performanţă sub aspectul creativităţii manifeste, iar antrenamentul procesual favorizează apariţia unor produse concrete de creaţie - cereri/proiecte de brevet elaborate de studenţi, neînsoţită de o creştere semnificativă a creativităţii potenţiale.