Ştiinţele practice: etica şi politica în filosofia lui Aristotel

Abstract

După ştiinţele teoretice urmează ştiinţele practice despre om şi scopurile lui în calitate de individ şi membru al societăţii. În primul caz este vorba despre etică, în al doilea despre politică. Etica Aristotel susţine că, toate acţiunile omului tind spre anumite scopuri care sunt privite drept un anumit bine. Acţiunile şi scopurile între ele sunt coordonate şi supuse unui anumit scop final sau „ultimului bine”, despre care toţi spun că este fericirea. Dar ce este fericirea? Oamenii înţeleg fericirea destul de diferit. Aristotel evidenţiază următoarele puncte de vedere asupra fericirii: 1) pentru mulţi fericirea se reduce la plăcere, dar viaţa cheltuită pentru plăcere, susţine Aristotel, este o viaţă de rob, demnă de un animal; 2) pentru alţii fericirea este slava, pentru omul antic aceasta era egal cu ceea ce pentru omul contemporan este succesul, dar succesul este ceva exterior dependent de acela care-l decernează, recunoaşte; 3) pentru cineva fericirea constă în înmulţirea bogăţiei, şi acesta este unul dintre scopurile cele mai absurde – viaţă împotriva naturii, pentru că bogăţia este mijloc pentru altceva, şi în calitate de scop nu are nici un sens.