Resilience in changing political and social environments: the Garri pastoralists in southern frontiers of Ethiopia

Abstract

While conflict and the resulting damage to livelihoods displacement are commonly seen as socio-economically and politically disruptive, yet it is essential to recognize that they can also present opportunities for social transformation and collective continuity. This study used historical methods to examine how Garri communities cope with recurring displacement and instability. Through historical analysis and interviews, the study explores Garri's resilience in a complex political setting. Garri's ability to handle crises and create stability is influenced by their historical experiences, cultural adaptations, and strategic alliances. Particularly, the Garri shift from reactive to proactive resilience helped them maintain their collective continuity and ontological security. The town-making and commercialized pastoralism highlights their adaptability to uncertainties and proactive response to evolving circumstances. Proactive resilience is irreversible, sequential, autonomous, and result-oriented. Therefore, Garri's resilience mechanisms reveal multifaceted narratives of adaptation, transformation, and strategic response, offering valuable insights into the complex dynamics of survival, living with and adapting to uncertainties, and community rebuilding within a dynamic environment. The study argues that conflict and displacement, despite their hardships, should be viewed as opportunities for collective development and continuity. Communities can achieve ontological security and collective continuity by adopting proactive resilience mechanisms and seeking constructive solutions.

Conflictele și daunele care rezultă asupra deplasării mijloacelor de trai sunt considerate în mod obișnuit ca perturbatoare din punct de vedere socio-economic și politic, dar acestea pot prezenta și oportunități de transformare socială și continuitate colectivă. Acest studiu a folosit metode istorice pentru a examina modul în care comunitățile Garri fac față deplasărilor și instabilității recurente. Prin analize istorice și interviuri, studiul explorează rezistența comunității Garri într-un cadru politic complex. Capacitatea de a gestiona crizele și de a crea stabilitate este influențată de experiențele lor istorice, adaptările culturale și alianțele strategice. În special, trecerea Garri de la reziliența reactivă la reziliența proactivă i-a ajutat să-și mențină continuitatea colectivă și securitatea ontologică. Păstoritul urbanistic și comercializat evidențiază adaptabilitatea lor la incertitudini și răspunsul proactiv la circumstanțe în evoluție. Reziliența proactivă este ireversibilă, secvențială, autonomă și orientată spre rezultate. Prin urmare, mecanismele de reziliență ale comunității Garri dezvăluie narațiuni cu mai multe fațete ale adaptării, transformării și răspunsuri strategice, oferind perspective valoroase asupra dinamicii complexe ale supraviețuirii, conviețuirii și adaptării la incertitudini și reconstruirii comunității într-un mediu dinamic. Studiul susține că conflictele și strămutarea, în ciuda dificultăților lor, ar trebui privite ca oportunități de dezvoltare și continuitate colectivă. Comunitățile pot obține securitate ontologică și continuitate colectivă prin adoptarea de mecanisme proactive de reziliență și căutând soluții constructive.