Abstract:
În poezia română, Mircea Ciobanu nu are vreun concurent redutabil pe tema atrocităţii omului (a semenului, a fratelui). Figurile spaţiului concentraţionar – din Patimile lui Mircea Ciobanu – sunt groapa, strâmtoarea şi ocna. „Cel mai drept dintre noi”, cel hăituit de sangvinari, se prăbuşeşte într-o groapă, într-o „pâlnie cu maluri” („Cum negura”).