Abstract:
Creşterea producţiei de rapiţă este posibilă numai prin aplicarea tehnologiilor intensive, care presupun cultivarea unor soiuri şi hibrizi cu recolte potenţial înalte şi cu rezistenţă majoră la organismele nocive, perfecţionarea sistemelor de protecţie integrată a plantelor capabile să asigure recolte mari şi stabile. Fiind un hibrid natural îndepărtat între varza foliară şi ridichia sălbatică rapiţa a moştenit şi un complex de boli infecţioase, caracteristice pentru ambii părinţi, cum ar fi alternarioza, fomoza, albumeala, mana, putregaiul alb etc. Rapiţa este sensibilă la boli, mai ales în perioada de timp de la germinarea seminţelor până la formarea primei perechi de frunze adevărate. Culturile de rapiţă acoperă integral solul cu un covor vegetal care îşi înalţă talia de la 10-15cm în primăvară, până la peste 1,5- 1,8m înainte de maturare, ceea ce determină formarea în interiorul culturii a unui microclimat caracterizat prin umiditate relativă a aerului mai ridicată, reducerea aeraţiei datorită desimii mari a plantelor, diminuarea luminozităţii datorită foliajului bogat al plantelor şi moderarea temperatrii în comparaţie cu cea din afara culturii. Toate aceste condiţii sunt favorabile înmulţirii şi dezvoltării unui complex de microorganisme patogene.