Relevanţa eticii invaironmentale şi a eticii biologice în problemele de edificare a asigurării sănătăţii umane

Abstract

Amplificarea limitelor prejudiciabile pentru om şi biosferă distinge protecţia privind asigurarea şi îmbunătăţirea mediului drept subiect de preocupare constant pentru întreaga planetă. Soluţionarea problemelor ce ţin de ocrotirea cadrului existenţial ambiental concordă în prealabil cu gîndirea ecologică veche, care atestă explorarea relaţiei între comunitatea umană şi spaţiul înconjurător. Lumea postindustrială survine cu un dezechilibru major generat de creşterea inegalităţilor sociale, sărăcie, dinamică demografică, migraţii, insecuritate naţională, deteriorarea stratului de ozon, defrişare şi secetă, deşeuri radioactive etc., precum şi o manipulare a viului în beneficiul societăţii, unde nu se reflectă îndeajuns asupra măsurilor de evoluţie tehnico-ştiinţifică referitor la contribuţia sporirii calităţii vieţii, a stării de sănătate şi a optimizării esenţiale a condiţiei umane. Este necesar de consemnat în acest context faptul că evoluţiile rapide în domeniul ştiinţelor tehnice, medicale şi biologice continuă cu lucrării consacrate unor domenii de interes major, cum sunt bioetica şi etica invaironmentală, care solicită autorităţilor din toate ţările lumii să fie mai decisive în acţiuni ce ţin de deteriorarea sănătăţii ecologice a planetei, extinzînd astfel orizontul evolutiv al unei proiecţii de viitor în cadrul dezbaterilor academice.