Dezvoltarea ştiinţelor matematice şi fizice în sec. al XVII-lea

Abstract

Secolul al XVII-lea a cunoscut o dezvoltare rapidă în domeniul ştiinţelor matematice şi fizice, ceea ce a stimulat o revoluţie în metodologia ştiinţifică. Anume în această perioadă s-au pus bazele algebrei moderne. S-a dezvoltat o teorie a ecuaţiilor algebrice, care a avut o importanţă determinantă în evoluţia ştiinţei matematice. În dezvoltarea mecanicii, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, are loc o cotitura radicală, determinând cercetări care vor duce la constituirea mecaniciii, în cursul următoarelor două secole, într-o ştiinţă autentică. Progresul ştiinţific în această perioadă aparţine unor grupuri de amatori cultivaţi, din rândurile burgheziei sau aristocraţiei. Savanţii nu sau limitat în activitatea lor la o dusciplină unică, ci unii dintre ei, ca Galilei sau Kepler, Leibniz sau Descartes, Pascal sau Newton, sunt în acelaşi timp filosofi, matematicieni, fizicieni şi astronomi.