Formarea interesului pentru ştiinţe şi descoperire la preşcolari

Abstract

Ambianţa în care copilul îşi trăieşte direct experienţa de viaţă trebuie să pregătească un climat socio-afectiv, punând preşcolarul în faţa mai multor posibilităţi dintre care el trebuie să aleagă, să decidă ceea ce i se potriveşte [1]. Criteriul principal care stă la baza amenajării unei săli de grupă este spiritul critic al copilului. Acesta trebuie să exploreze posibilitatea rămânerii în sală pentru mai mult timp (la dorinţa copilului), precum şi a revenirii în spaţiul educaţional. Ochiul critic al copilului vede, explorează, analizează şi interpretează încă din primele secunde spaţiul în care urmează să fie primit şi îşi exprimă acordul sau dezacordul de a intra în grupă prin intenţia de a face sau nu primii paşi [1,3]. Pe lângă o educatoare prietenoasă, zâmbitoare şi primitoare, existenţa altor copii cu care se poate interacţiona, precum şi prezenţa pentru un anumit timp a părinţilor în grupă, face posibilă dorinţa copiilor de a rămâne la grădiniţă [3]. Însă toate aceste lucruri nu sunt de ajuns dacă preşcolarul nu găseşte o grupă amenajată pe placul său, adică în concordanţă cu particularităţile vârstei sale.