Despre interacţiunea astronomiei, astrofizicii şi cosmologiei în investigarea universului (Un fragment din istoria ştiinţei secolului XX)

Abstract

Secolul al XX-lea a transformat complet modul de a înţelege imensităţile universului printr-o permanentă interacţiune între teorie şi practică şi prin „mariajul‖ dintre astronomie şi fizică, iar ceva mai târziu în joc intrând și cosmologia. În prima jumătate a secolului, teoria relativităţii elaborată de Einstein a demonstrat că lumea trăieşte într-un continuum spaţio-temporal a cărui formă este determinată de masele obiectelor, iar progresele înregistrate în teoria cuantică şi fizica nucleară în primele decenii ale secolului au pregătit terenul despre ideile extraordinar de vechi, şi totodată noi, despre aceea cum a început universul şi biografia lui, mai ales istoria lui timpurie. În acelaşi timp, perfecţionarea aparatajului, instrumentelor şi a metodelor de observare a cerului a condus la descoperirea de noi tipuri de obiecte la care înainte nici nu s-a visat. Mai mult ca oricând înainte, studiul astronomiei, astrofizicii şi cosmologiei – ştiinţei care se ocupă cu studiul originii şi structurii universului, i-a găsit, intrigat şi mobilizat pe cei mai neînfricaţi şi cutezători oameni – savanţi, stăpâni ai acestor ştiinţe.