Libera circulaţie în Uniunea Europeană – un drept şi o responsabilitate

Abstract

Libera circulaţie a persoanelor este un drept fundamental al cetăţenilor Uniunii Europene (UE), garantat prin Tratate. Aceasta se concretizează în Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne. Prin eliminarea frontierelor interne, este necesară o mai bună gestionare a frontierelor externe ale Uniunii, precum şi reglementarea intrării şi şederii cetăţenilor din ţările terţe, inclusiv printr-o politică comună în materie de azil şi imigraţie. Conceptul liberei circulaţii a persoanelor a fost definit odată cu semnarea în 1985 a Acordului Schengen, iar mai apoi a Convenţiei Schengen, în 1990, care a marcat eliminarea controalelor la frontieră între ţările participante. Ca parte integrantă a cadrului juridic şi instituţional al UE, cooperarea Schengen s-a extins treptat, pentru a include azi majoritatea statelor membre, precum şi unele ţări terţe.