Continuitatea prin ornamentică din neolitic până azi

Abstract

Relativ târziu (sec. XX) cercetătorii din Anatolia și centrul și sud-estul Europei descoperă, pun cap la cap și interpretează valoroasele artefacte neolitice (6000-3750 î. Chr.). Funcția acestor artefacte pare a fi una rituală și sacră, fapt unanim acceptat. De aici și concluzia că „artistul” era un ales al comunității, deținând o tehnică alături de funcția magică sau sacerdotală. Dar cum se explică remanența acestor forme, aici, părea, deocamdată, fără explicație. Se poate accepta faptul că magia, ritualul s-au democratizat, au devenit „populare” la populațiile sedentare din aceasta zonă geografică?