Abstract:
Utilizarea deșeurilor biogene, care au diverse efecte negative asupra mediului necesită abordarea unor probleme urgente, și anume elaborarea procedeelor non-reziduale de procesare. Conform datelor oficiale volumul de deșeuri biologice din masa totală a produselor primare de consum fabricate global este de 10-30%. În același timp, aceste deșeuri reprezintă materii prime ieftine pentru biotehnologii. Zerul este un subprodus obţinut de la fabricarea primară a produselor lactate, care de-a lungul anilor a fost considerat rezidiu și utilizat în calitate de hrană pentru animale sau deseori evacuat ca deșeu.
Zerul conține o cantitate mare de proteine și carbohidrați, care recent a fost redenumit în produs lactat secundar, însă, care are un impact negativ asupra mediului ambiant determinat de valorile înalte ale indicilor de oxidare (întrebuinţare biologică şi chimică a oxigenului, pentru zer este 5), reprezentând un substrat favorabil de acţiune a bacteriilor. Astfel, pentru întreprinderile de prelucrare a laptelui acest produs nu prezenta nici un interes şi 50% din zer se arunca în apele reziduale, aducând mari pagube mediului înconjurător.