Teoria dreptului natural în epoca modernă

Abstract

În epoca medievală concepţiile despre dreptul natural au avut un caracter religios, fiind identificat nu cu raţiunea, ci cu credinţa. Toate drepturile individului provin de la Dumnezeu. Puterea în statul laic este de natură divină. Dreptul făcut de oameni provine din principiile dreptului etern. Numai legea divină este eternă. În epoca Renaşterii, în secolele XVI-XVII, noile forţe ale societăţii fac apel la principiile generale ale dreptului natural pentru aşi justifica acţiunile. Autoritatea spirituală a dreptului divin este înlocuită cu cea a raţiunii şi explicaţia dreptului natural se dă, recurgându-se la raţiunea umană. Principiul major al dreptului natural este propria sa conservare.