Fenomenul de intelect în raport cu raţiunea umană: aspecte teoretico-metodologice

Abstract

Intelectul reprezintă instrumentul principal al omului în lupta sa pentru existenţă, pentru asigurarea securităţii sale şi nu numai. Dar acest mecanism, cît de straniu n-ar părea, n-a devenit obiect de studiu al ştiinţei în înţelesul larg al cuvântului. Din toţi factorii de supravieţuire, intelectul a fost studiat cel mai puţin, ba chiar mai mult ca atît lipseşte o definiţie adecvată a fenomenului dat, măcar că cel din urmă e cunoscut încă de pe timpurile lui Platon şi posedă o interpretare filosofică distinctă, variată. Actualmente situaţia la acest capitol se modifică radical. În literatura ştiinţifico-filosofică actuală putem depista circa 80 de definiţii ale intelectului, adesea contradictorii. Japonezii, de exemplu, definesc intelectul ca resortul progresului, iar americanii îl concep ca fiind ceea ce noi calculăm la om prin intermediul IQ. Aceste definiţii au devenit actualmente unilaterale, deoarece ele nu iau în consideraţie cîteva momente extrem de importante pentru civilizaţia contemporană, pentru fiecare individ în parte cum ar fi informatizarea şi globalizarea planetară, schimbarea conţinutului logosferii, acutizarea la maximum a problemelor ecologice şi demografice etc. Din această cauză ele (definiţiile), în primul rînd, au un caracter pur explicativ, fără „a păşi” în esenţa acestui fenomen, fără lămurirea modificărilor lui reieşind din performanţele teoriei informaţiei contemporane, informaticii şi ciberneticii.