Abstract:
Anul 1918 a intrat în istoria naţională ca anul desăvârşirii unităţii naţionale a românilor şi formarea statului unitar român. Evenimentele ce s-au derulat acum 90 de ani în spaţiul locuit de români, care s-au soldat cu făurirea României Mari, au avut la bază premize atât de ordin intern cât şi extern.
Marea Unire reprezintă rezultatul unui îndelungat şi anevoios proces istoric, victoria strălucită a mişcării de eliberare naţională a românilor din Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Mişcarea de eliberare naţională s-a intensificat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. În timpul primului război mondial această mişcare a intrat într-o etapă decisivă, cunoscând diferite forme de manifestare, prezentându-se ca un proces general şi unitar.
Primul război mondial (1914-1918), conjunctura internaţională favorabilă din această perioadă au constituit condiţia cea mai eficientă de realizare a idealului naţional românesc.
Astfel, la 1918, ca rezultat al mişcării de eliberare naţională şi în urma destrămării Imperiului Rus şi cel Austro-Ungar, teritoriile româneşti aflate timp îndelungat sub stăpânirea străină s-au reunit cu România, formându-se statul naţional unitar român, care a cuprins în hotarele sale aproape toate teritoriile străvechi locuite de români.