Abstract:
Caracterizându-l pe Ion Nistor ca personalitate polivalentă a epocii secolului XX, N. Stoicescu îl prezintă ca unul dintre cei mai mari istorici români, profesor, om politic şi îndrumător cultural, ctitor al României întregite, unul dintre spiritele constructive ale societăţii româneşti. El a devenit prin activitatea sa un făuritor de istorie ce ducea spre marea unirea alături de Ion Brătianu, N. Iorga, Iuliu Maniu, V. Goldiş, Pantilimon Halippa, Ion Inculeţ, Ioncu Flondor ş.a.
Rolul lui Ion Nistor ca istoric pe tărâmul luptei pentru unitatea de stat a fost evidenţiat într-o serie de studii cu privire la viaţa şi activitatea lui.
Debutul lui Ion Nistor pe tărâmul mişcării naţionale datează din perioada studenţiei cernăuţene (1897-1903). Făcându-şi studiile la Facultatea de Filosofie a Universitâţii “Franz Ioseph” din Cernăuţi, care se afla în fruntea mişcării naţionale din Bucovina îşi propunea cultivarea limbii, culturii şi istoriei naţionale, editare de manuale, cărţi şi publicaţii româneşti, apăra drepturile românilor din provincie. Prima lui funcţie a fost de bibliotecar, întocmind catalogul cărţilor din biblioteca societăţii academice “Junimea”.