Abstract:
Tehnica prezintă un fenomen complicat, generat de dezvoltarea raţiunii, cunoaşterii şi de cerinţele practicii. Filosofia nu poate trece cu vederea acest fenomen, care necesită nu pur şi simplu să fie privit în mod abstract metafizic, ci abordează probleme complexe de metodologie a ştiinţelor tehnice, de analiză a dinamiciidezvoltării tehnicii, a structurii ei în legătură cu necesităţile societăţii. Fenomenul tehnicii cere o analiză interdisciplinară pentru dezvăluirea caracterului complicat contradictoriu al acestui factor al devoltării civilizaţiei umane.
Cercetarea tradiţională a filosofiei tehnicii conţinea metodologia scientistă cu amprente de neopozitivism şi concepţia antropologismului cultural, care mai au influenţă şi astăzi în domeniul dat.
Orientarea de tradiţie scientistă se îndreaptă îndeosebi spre problemele analizei cunoaşterii tehnice din punct de vedere logico- metodologic, iar cea de tradiţie cultural-antropologică studiază aspectele umaniste, valorice ale tehnicii, cele de influenţă asupra relaţiilor individuale şi sociale. S-a observat, că spre deosebire de cunoaşterea ştiinţifică, cunoaşterea tehnicii are de-aface cu obiecte artificiale, iar după scopul lor, ştiinţa e orientată spre cunoaşterea adevărului, iar cunoaşterea tehnică – spre atingerea rezultatelor practice scontate.