„Apologia” lui Platon

Abstract

Imaginea lui Socrate, care a fost descrisă în decursul timpului foarte diferit, depinde de puterea pe care o avem de a ne însuşi adevăruri şi realităţi existenţiale. În tot cazul, izvoarele ce ne stau la dispoziţie, pentru a cunoaşte personalitatea aşa de interesantă a lui Socrate, sunt precare. Socrate n-a scris nici un sistem filozofic. El obişnuia să discute cu tineretul în gimnazii şi palestre; el căuta pe meseriaşi în atelierele lor şi discuta cu artiştii şi conducătorii treburilor publice, a căror datorie era să traducă în realitate frumosul şi binele, pentru a-i lămuri pe aceştia asupra datoriei, pe care o au ei de a sta în slujba acestor valori. De aceea noi nu ne putem adresa decât acelora, care au scris despre Socrate. Este vorba despre Xenofont, Platon, Aristotel şi, poate, duşmanul lui Socrate, Aristofanes. De o mai mare importanţă sunt în această privinţă relatările lui Platon şi Xenofont. Dar nici datele acestora nu sunt în deplină concordanţă. De aceea în istoria filozofiei s-a născut o dispută în jurul problemei, care dintre aceştia îl prezintă pe Socrate cel adevărat.