Orientarea profesională a adolescenţilor: factori, valori şi tendinţe în perioada de tranziţie

Abstract

Orientarea şcolară şi profesională reprezintă punctul de plecare în adaptarea complexă a omului la muncă ajutîndu-l pe individ să- şi descopere aptitudinile şi interesele pentru alegerea unei profesii în care se va realiza. Orientarea profesională se constituie ca un sistem coerent şi dinamic de principii, acţiuni şi măsuri prin care un individ sau un grup sunt îndrumaţi (ajutaţi) sa-şi aleagă (să opteze) pentru o anumită şcoală corespunzătoare înclinaţiilor, aptitudinilor şi aspiraţiilor proprii în scopul dezvoltării personalităţii şi respectiv al pregătirii pentru o anumită profesie. Orientarea profesională în condiţiile contemporane are în vedere asigurarea de şanse egale în dezvoltarea personalităţii şi în formarea profesională a tineretului studios. Ţinîndu-se seama de diferenţele obiective ale potenţialului genetic, psihic şi intelectual ale adolescenţilor precum şi de deosebirile în eforturile depuse şi a rezultatelor obţinute, orientarea profesională nu poate fi şi nici nu- şi propune egalizarea performanţelor în dezvoltarea elevilor. În acest context apare în mod obiectiv şi necesar clasificarea şi ierarhizarea elevilor în funcţie de valoarea, nivelul, preformanţile şi eficienţa pregătirilor.