Abstract:
Pămîntul reprezintă o condiţie generală a muncii şi baza oricărui proces de producţie, pentru orice activitate umană, din care motiv, valorificarea cît mai eficientă a acestuia a fost din totdeauna o clauză esenţială pentru dezvoltarea economiei oricărei ţări. Una dintre formele eficientizării folosirii terenurilor se manifestă prin raporturile de arendăşie. Importanţa relaţiilor de arendă este una deosebită, aşa cum reprezintă una din formele cele mai răspîndite de utilizare a terenurilor disponibile temporar. În contextul economiei naţionale contemporane, posibilitatea procurării unor terenuri este una problematică, pe de o parte, iar pe de altă parte, imposibilitatea sau lipsa dorinţei proprietarilor de terenuri de a înstrăina pentru totdeauna terenurile, dar nici a le folosi, ceea ce face din relaţiile de arendă o soluţie de optimizare şi eficientizare a fondurilor fixe existente. Pentru o mai bună percepere a acestor relaţii, este necesar de a studia istoricul apariţiei şi dezvoltării acestora. În articolul respectiv am încercat să elucidez principalele etape şi momente ale evoluţiei contractului de arendă.