Abstract:
E firesc ca majoritatea companiilor să se confrunte pe timp de criză cu dificultăţi de ordin financiar. Dacă întreprinderea nu face faţă angajamentelor faţă de creditori, atunci ea poate fi declarată insolvabilă. Astfel, actul legislativ de bază, ce reglementează iniţierea şi desfăşurarea proceselor de insolvabilitate, este Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 (pusă în aplicare începînd cu 14.03.2013). Legea insolvabilității, este aplicabilă în practica europeană, avînd o abordare unică față de procedura de insolvabilitate a întreprinderilor. În acest context, legea prevede un şir de modalități şi un spectru larg de instrumente legale întru identificarea unei hotărîri în cazul în care întreprinderea insolvabilă poate fi salvată de la lichidare. Totodată, legea are ca scop să favorizeze şi să ajute întreprinderile care au posibilitate să-şi redreseze situația în care se află la moment. Însă, scopul primordial al ei, conform prevederilor art. 1 alin. (1) al Legii insolvabilității, este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului, prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului și prin distribuirea produsului finit.