One typical challenge of designing solutions is that they seem feasible in theory but are difficult to implement at scale and to make sustainable. To address this challenge, there is a growing call for the inclusion of every actor in the innovation process. Our study’s hypothesis points to the collaborative evaluation and co-design (CEC) approach as the ideal way to the adoption of workable solutions. This methodological design paper aims to introduce the reader to the foundations and the use of this approach. Multiple tests of its effectiveness were conducted in different Moroccan school environments. Then a comparative analysis of the tests' results allowed a revision each time and led to the first finding; the development of the CEC approach based on the theoretical perspective of “meaning making” by actors. The second finding is the different steps of its use, namely the exploratory phase and the organization and conduct of workshops. The research identified key opportunities and recommendations for the successful implementation of the findings. Finally, this evolution of design research from a user-centered approach to co-design opens new areas of collective creativity as well as potentially more sustainable innovations in different fields.
O provocare tipică a proiectării soluțiilor este că acestea par fezabile în teorie, dar sunt dificil de implementat la scară largă și de a le face durabile. Pentru a aborda această provocare, există un apel tot mai mare pentru includerea fiecărui actor în procesul de inovare. Ipoteza studiului indică abordarea de evaluare colaborativă și co-proiectare (CEC) ca modalitate ideală de adoptare a soluțiilor viabile. Această lucrare de proiectare metodologică își propune să introducă cititorul în bazele și utilizarea acestei abordări. Au fost efectuate mai multe teste ale eficacității în diferite medii școlare marocane. Apoi o analiză comparativă a rezultatelor testelor a permis o revizuirea și a condus la prima constatare: dezvoltarea abordării CEC bazată pe perspectiva teoretică a „crearea sensului” de către actori. A doua constatare implică diferite etape ale utilizării conceptului, și anume faza de explorare și desfășurarea atelierelor. Cercetarea a identificat oportunități și recomandări cheie pentru implementarea cu succes a rezultatelor. În cele din urmă, această evoluție a cercetării designului de la o abordare centrată pe utilizator la co-design deschide noi domenii de creativitate colectivă, precum și inovații potențial mai sustenabile în diferite domenii.