Abstract:
Am ales ca titlu al prezentului eseu, această zicere a ciobanului moldovean, pe care acesta a pus-o în gura mioarei năzdrăvane. De fapt tot ce se spune în Miorița, de la expozițiune, la dialogul cu „miorița laie/laie bucălaie”, la zicerile, „măicuții bătrâne”, este vocea înterioară a ciobanului moldovean. Descoperim în acestea gândurile ciobanului, un ecou al gândurilor neamului românesc, ce în baladă este reprezentat de „măicuța bătrână”. Sunt o sumedenie de informații majore, expresie a filozofiei românului, cu care am putea construi un roman fluviu.