Conceptual reframing of the socialization process from the mentoring activity perspective

Abstract

The article analyzes the contemporary reflections that refer to the socialization process accompanying and engaging man as an individual and as a species. Starting from the hypothesis, according to which the individual is not a human person from birth, but becomes one, and this transformation takes place when the individual is integrated into the socialization process. The purpose of our research is to avoid, within the analyzed theories, the heterogeneous elements by capturing what is common, and essential. This would open the way to a reconceptualization of the socialization process in a unitary, essentialist framework from an interdisciplinary perspective. The applied research methods: phenomenological, hermeneutic, and sociological (interactionist) have allowed us to singularize our research and highlight the fact that coming together in a methodological unit is complementary, allowing the interdisciplinary explanation of the socialization process. Thus, from a pedagogical perspective, socialization is closely related to mentoring activity, which ensures convergence and creates opportunities for the individual's adaptation to new contexts. At the same time, mentoring and socialization represent emerging elements that offer possibilities to the individual for the development of a successful career. Through the mentoring activity, the individual is supported and encouraged to find the strength to overcome and improve his performance, develop various skills, and become a fully integrated being in society.

În articol sunt analizate reflecțiile contemporane ce se referă la procesul de socializare care îl însoțesc și îl angajează pe om ca individ și specie. Pornind de la ipoteza, conform căreia individul nu este persoană umană de la naștere, ci devine, iar această transformare are loc atunci când individul este integrat în procesul de socializare. Scopul cercetării noastre este de a eluda, în cadrul teoriilor analizate, elementele eterogene și de a surprinde ceea ce este comun, esențial. Aceasta ar deschide calea către o reconceptualizare a procesului de socializare într-un cadru unitar, esențialist din perspectivă interdisciplinară. Metodele de cercetare aplicate: fenomenologică, hermeneutică și cea sociologică (interacționistă) ne-au permis să singularizăm cercetarea noastră și să evidențiem faptul că reunirea într-o unitate metodologică este complementară, ce permite explicitarea interdisciplinară a procesului de socializare. Astfel, din perspectivă pedagogică, socializarea se află în strânsă legătură cu activitatea de mentorat, ceea ce asigură convergența și creează oportunități pentru adaptarea individului la noile contexte. Totodată, mentoratul și socializarea reprezintă elemente emergente ce oferă individului posibilități pentru dezvoltarea unei cariere de succes. Prin activitatea de mentorat individul este sprijinit și încurajat pentru a găsi forțe de a-și depăși și îmbunătăți performanța, de a-și dezvolta diverse abilități și de a deveni ființă integrată pe deplin în societate.