Natura juridică a apelului în procedura civilă

Abstract

Actualitatea temei investigate. Apărarea drepturilor, cât și libertăților și intereselor legitime persoanelor fizice, în cazurile când le sunt încălcate sau contestate neîntemeiat, reprezintă o condiție indispensabilă de edificare și funcționare a unui stat de drept. Un rol deosebit în realizarea acestor condiții îl joacă instanțele de judecată.

În conformitate cu legea supremă , și anume în art. 20 al Constituției Republici Moldova,și-a găsit consfirmare principiul de ,,accesului liber la justiție”,conform căruia orice cetățean are dreptul de ai fi satisfăcută de către instanțele de judecată competente ,cum ar fi actele care violează drepturile, libertățile ,cât și interesele legitime ale acestuia. “Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamental a proclamat,în art. 6, acest drept la un proces echitabil, în virtutea căruia “orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonbil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil”. [1 pag. 342-348.]

Așadar, procesul civil, care reprezintă activitatea ,care este reglementată de lege, a instanțelor judecătorești cu privire la examinarea și soluționarea pricinilor civile,deseori nu reprezintă un scop în sine. Această activitate are drept sarcină primordială de a apărara

drepturile, libertățile și interesele legitime atît a persoanelor fizice,cât și a persoanelor juridice. Sarcina dată este realizată într-un mod efectiv, numai în cazul când hotărîrile instanțelor de judecată adoptate sunt legale și întemeiate.

Adoptarea unei hotărîri judecătorești legale și întemeiate sau corecte, este o sarcină foarte dificilă, din considerentul că înfăptuirea justiției, la general , nu constă în căutarea mecanică a unei soluției în buchia legii printr-o simplă suprapunere a tuturor normelor juridice care se referă la circumstanțele de fapt. Sarcina nominalizată poate fi considerată deseori drept una ideală, deoarece nu există în realitate garanții absolute care ar asigura corectitudinea tuturor actelor judecătorești. Legislația procesual-civilă din Republica Moldova conține un amalgam de reguli, care conferă justițiabililor încrederea precum ,că toate hotărîrile judecătorești sunt corecte. Printre aceste mecanisme juridice ce sunt orientate de a înlătura erorile comise, o importanță este acordată căilor de atac al hotărîrilor judecătorești. Este unanim recunoscut faptul,că această instituție ar reprezenta o garanție fundamentală și generală a dreptului la apărare și pronunțarea unor hotărîri legale și întemeiate.

Calea de atac a apelului este cea mai frecvent utilizată de către persoanele care se consideră lezate în drepturi, datorită ansamblului de hotărîri care pot fi atacate. Scopul și obiectivele tezei. Reieșind din actualitatea temei pe care am expus-o supra, scopul prezentei teze constă în a face o analiză a naturii juridice a apelului ca instituție, și în special,o expunere al obiectului (nemijlocit al hotărîrilor care pot fi atacate cu apel), cât și subiecților care sunt în drept să declare apel,și deasemenea determinarea acelor temeiuri,ce pot fi invocate în caz de depunere a cererii de apel.