Abstract:
Prezentul articol își propune să ofere o viziune asupra modalității de construcție a operei scriitoarei Ioana Postelnicu, prin oferirea unei perspective proprii asupra celui de-al doilea său roman, Bezna, dar și asupra conceptului de literatură feminină, raportându-ne strict la scriitoarele sburătoriste. În acest context, vom realiza o scurtă trecere în revistă a debutului autoarei pe scena literară, care are loc odată cu intrarea la cenaclul Sburătorul. Afirmarea femeii ca scriitor, în egală măsură cu aceea a afirmării de sine, are loc în perioada interbelică, atunci când mentorul decide să-și ofere sprijinul artistelor debutante. Sub egida lui E. Lovinescu, autoarea scrie romanul Bezna, distins cu premiul Societății Scriitorilor.