Cercetarea empirică a ajustajului cu strângere care încorporează piese tipărite 3D

Abstract

În lucrare, este abordată o problemă referitoare la realizarea ajustajelor cu strângere. Problema urmărește să formuleze un răspuns la unele întrebări legate de dimensiunile pe care trebuie să le aibă un alezaj într-o piesă din material plastic realizată prin tipărire 3D pentru a forma un ajustaj cu strângere, atunci când piesa cuprinsă este o piesă de tip arbore din oțel. O asemenea problemă este importantă dată fiind influența pe care strângerea o poate exercita asupra rigidității subsistemului din care face parte, asupra erorii de poziționare a altor piese, asupra rezistenței asamblării presate, asupra posibilităților de presare. S-a plecat de la posibilitatea folosirii unei metoda empirice, care ar putea permite ca rezultatul cercetării să poată fi monitorizat/verificat/corectat direct, atunci când piesele din material plastic realizate prin tipărire 3D au alezaje cu dimensiuni crescătoare cu 0,05 mm. A fost conceput un dispozitiv de presare ce înglobează un traductor de forță și componente pentru prelucrarea și evidențierea mărimii semnalului transmis de le traductor.