Abstract:
În urma reparațiilor care se efectuează la ansamblurile bisericești și monastice, rezultă elemente insipide ce întruchipează imaginația arhitectului sau a beneficiarului, ele neavând legături argumentate cu monumentul istoric. Acest fenomen se explică prin faptul că parohiile ajung frecvent în situații în care se necesită intervenții de urgență cu fondurile provenite de la cler, care sunt considerabil de infime și deseori nu există nici posibilitate pentru a efectua lucrări de conservare și restaurare. Prin urmare, se recurge la proiectări neautorizate și neavizate la Ministerul Culturii, aceste acțiuni au pătruns încă în obișnuință din perioada anilor ’90. Lipsa asprimii duc la astfel de impasuri patrimoniul ecleziastic.