Mediul saturat cu feromon sexual ca factor stresogen asupra populaţiilor de insecte dăunătoare

Abstract

Mating behavior, reproductive traits and ontogenetic cycle were studied in Mamestra brassicae L. kept in an environment saturated with synthetic sex pheromone, under laboratory conditions. It was found that exposure to pheromone affected sexual behavior of both males and females. Essential changes were noted in the duration of successive mating phases. The whole mating process was significantly shorter in insects exposed to pheromone – 5 hours, while in non-exposed insects (control variant) – 19 hours. A 2,8 times reduction in the number of eggs laid per female and an 8 times increase in the rate of sterile eggs was registered in experimental variant as compared with the control. Ontogenetic cycle was studied through two generations. From the total number of larvae, only 49,9 % survived up to pupal stage, while in the control variant 58,7%. There were many fewer females than males, sex ratio was 0,7 : 1,4B , instead of 1,0 : 1,0, characteristic for the insects of control variant. The changes were even more in the second generation. In pheromone-exposed group there were 37,5 percent fewer hatched butterflies, than there were in the control group. From experimental results it can be concluded, that the environment saturated with synthetic sex pheromone acts as a stress factor on the whole ontogenetic cycle of Mamestra brassicae L. As a consequence, deviations from the norm occur, leading to a considerable reduction in female fertility and to subsequent decrease in population density.

În condiţii de laborator s-a studiat comportamentul sexual, reproducţia şi ciclul ontogenetic la specia dăunătoare Mamestra brassicae L., supusă acţiunii unui mediu saturat cu feromon sintetic. Rezultatele au evidenţiat tulburări semnificative în comportamentul sexual diurn atât la masculi, cât şi la femele, observându-se schimbări majore în legitatea perindării fazelor de acuplare. Durata totală a procesului de împerechere a fost cu mult mai scurtă la insectele expuse acţiunii feromonului, decât la cele, care au fost întreţinute într-un mediu lipsit de feromon (lotul martor): 5 şi 19 ore respectiv. S-a înregistrat o reducere de 2,8 ori a ouălor depuse, dar şi o majorare de cca 8 ori a ratei ouălor sterile în varianta experimentală, în comparaţie cu varianta martor. Pe parcursul dezvoltării ontogenetice a două generaţii au apărut devieri semnificative de la normă. Până la stadiul de pupă au supravieţuit doar 43,9% din numărul iniţial al larvelor, pe când în varianta martor – 58,7%. La divizarea pupelor după sex a fost înregistrat un număr mult mai redus de femele, decât masculi, coraportul dintre sexe constutuind 0,7 : 1,4B , în loc de 1,0 : 1,0, caracteristic pentru insectele din varianta martor. În generaţia a doua s-au produs schimbări şi mai profunde. Din totalul pupelor au eclozat cu 37,5% mai puţini fluturi decât în varianta martor. Rezumând, putem afirma că mediul saturat cu feromon sexual sintetic acţionează ca factor stresogen ale cărui consecinţe se răsfrâng asupra întregului ciclu ontogenetic al speciei Mamestra brassicae L., conducând nemijlocit la reducerea considerabilă a prolificităţii femelelor şi, concomitent, la diminuarea densităţii populaţiei acestui dăunător.