Abstract:
În urma procesului de globalizare arhitecturală, limitele culturale pare că nu ar mai avea acele granițe teritoriale, având ca rezultat eliminarea treptată a arhitecturii specifice locului. Apariția noilor tehnologii de construcție și a tendințelor stilistice au dus la dispariția meșteșugurilor populare și a elementelor decorative tradiționale caracteristice zonei. Acest fenomen poate fi regăsit în satele Republicii Moldova, unde casele pline de elemente ornamentale și simboluri sunt înlocuite cu componente străine și nesemnificative, care adesea duc la distrugerea spiritului locului și a valorilor naționale. În acest articol, autorul s-a concentrat pe analiza arhitectural-stilistică și sublinierea importanței elementelor ornamentale specifice locuinței tradiționale din zonele rurale și raportarea acestora la legendele, baladele și miturile străvechi, ce sunt o parte componentă a culturii și istoriei și, care reprezintă spiritul inventiv și viziunea artistică a țăranului. Totodată, prin prisma acestei lucrări, autoarea propune reevaluarea importanței simbolului, ce îl poate avea pe viitor în procesul de proiectare arhitecturală.