Abstract:
În literatura de specialitate există mai multe definiții ale conceptului de resocializare, dar toate indică faptul că aceasta este o componentă esențială a procesului continuu de socializare. Socializarea se desfășoară în diverse forme și contexte, implicând numeroși agenți, printre care oamenii, grupurile și instituțiile care joacă un rol crucial. Astfel, resocializarea reprezintă un proces de reintegrare și adaptare în viața socială a persoanelor care au adoptat comportamente marginale sau deviante. Articolul științific examinează elementele prospective în activitatea de resocializare a delincventului juvenil. În acest scop, sunt analizate strategiile, programele și practicile care au potențialul de a asigura o reintegrare socială eficientă și durabilă pentru tinerii infractori. Se evidențiază importanța abordării proactive și preventive în gestionarea comportamentului delincvent, subliniind necesitatea implementării unor intervenții care să se concentreze nu doar pe sancțiunea imediată, ci și pe dezvoltarea abilităților sociale și a resurselor pentru a preveni recidiva. În plus, articolul subliniază importanța personalizării intervențiilor și adaptarea acestora la nevoile individuale ale fiecărui tânăr infractor, luând în considerare factori precum mediul familial, nivelul de educație, abilitățile sociale și antecedentele infracționale. Concluzia evidențiază necesitatea adoptării unei perspective prospective în procesul de resocializare, pentru a asigura succesul reintegrării și pentru a preveni repetarea infracțiunilor în viitor.