Analiza comparativă a clonelor soiului de struguri pentru vinuri roșii Merlot în condițiile plaiului vitivinicol Mereni

Abstract

Studierea clonelor și obținerea unor cunoștințe mai aprofundate despre potențialul agrobiologic și tehnologic sunt de o mare importanță pentru justificarea cultivării și răspândirii lor ulterioare. Clonele diferă între ele prin anumite caracteristici (randamentul în must, greutatea strugurelui, conținutul de zahăr, aciditate titrabilă, etc.), și reacții asupra impactului condițiilor de cultivare. Clonele soiului Merlot (181, 343, 348, 347, 349) supuse cercetării în plaiul vitivinicol Mereni sunt frecvent utilizate și în alte țări europene, renumite în producerea vinurilor roșii cu un buchetul intens fructat, conținut mai mare de taninuri și antociane etc. Valorile conținutului de zahăr în anii favorabili și în condițiile terroar-ului plaiului Mereni variază între 240 – 250g/dm3 la toate clonele soiului Merlot luate în studiu. Cea mai mare greutate medie a strugurilor s-a evidențiat la clona 348 cu 264,80g, iar cea mai mică la clona 181 cu 201,38g. Dintre toți indicii uvologici a strugurilor la producerea vinurilor roșii un rol deosebit de important îl au trei indici și anume pielița, semințele și ciorchinii, anume valorile acestora contribuie la îmbogățirea vinurilor roșii cu compuși fenolici. Prin urmare la cele menționate s-a observat că clona 181 obține cele mai mici valori la toți acești indici și anume, ciorchini – 2,73% din greutatea strugurelui, pieliță -17,77% și semințe - 3,59% ambele raportate la greutatea bobului. Tot clona 181 deși are greutatea medie a strugurelui cea mai mică, indică cea mai mare valoare a raportului de pulpă din bobiță – 78,64%. La clona 348 semințelor le revine 4,93% din compoziția bobiței, acesta fiind și valoarea maximă obținută.