Abstract:
În articolul dat sunt expuse caracteristicile paradigmei clasice, care mai persistă în sistemul educaţional modern şi a paradigmei neclasice, care prin crearea mediului educaţional adecvat motivează educabilul pentru autoinstruire. Experienţa reuşită a universităţilor din Europa şi America pe calea implementării paradigmei noi în sistemul educaţional ne arată că menirea şcolii superioare nu constă în instruirea viitorului specialist ci mai curînd realizarea învăţării fiecărui student, folosind orice mijloc. Paradigma învăţării eliberează şcoala de factorii ce reduc capacitatea de învăţare a studenţilor şi deschide căile pentru creativitate pentru profesori.