Abstract:
Din cele mai vechi timpuri, intelectualitatea a reprezentat un segment al
populaţiei care a avut şi are până în prezent un cuvânt greu de spus, un rol
aproape decisiv în ceea ce priveşte administrarea societăţii omeneşti. Ea a fost şi
este un grup social, neomogen care îşi foloseşte intelectul, raţionamentul,
cunoaşterea pentru a-şi câştiga existenţa. A fi intelectual înseamnă a întrebuinţa
în mod creator facultatea de cunoaştere, cultura. Totodată, intelectualitatea
posedă capacitatea de a utiliza mintea şi logica de-a lungul vieţii. Ea nu
constituie, pur şi simplu, cultura unui om, ci modalitatea de a întrebuinţa
cunoştinţele pentru a crea, a introduce novaţia, a fi atentă la tot ce se petrece în
societate, a înţelege esenţa şi mersul lucrurilor, a avea fermitatea de a le judeca
în mod obiectiv.