Abstract:
Din perspectiva modernităţii, omul este - cu sau fără voia sa - rupt de trecutul normativ cu criteriile lui imuabile, iar tradiţia nu mai are autoritatea de a-i oferi modele de imitat sau direcţii de urmat. În acest studiu ne vom axa pe abordarea problemelor cu privire la mutaţiile culturale şi sociale majore care s-au produs odată cu trecerea de la o estetică a permanenţei, bazată pe credinţa într-un ideal de frumuseţe neschimbător şi transcendent, la o estetică a tranzitoriului şi a imanenţei, ale cărei principale valori sunt schimbarea şi noul. Treptele de evoluţie a condiţiei umane au stimulat şi sau exprimat prin perioade de avânt ale unui progres cultural de nivel european, în centrul atenţiei aflându-se creaţii metafizice de excepţie, meditaţii de mare profunzime asupra omului şi condiţiei umane.