Abstract:
Reformarea sensurilor de bază ale universaliilor culturii şi, corespunzător, schimbarea tipului de cultură sunt totdeauna legate de etapele cruciale ale istoriei omenirii, deoarece ele semnifică transformarea nu numai imaginii lumii umane, dar şi a tipurilor de personalităţi produse, a raporturilor faţă de realitate, a orientărilor valorice. În dezvoltarea societăţii periodic apar epoci de criză, când „modelul categorial al lumii‖ anterior format şi întărit prin tradiţie, încetează să asigure translarea noii experienţe a tipurilor de activitate necesare societăţii. În aceste epoci sensurile tradiţionale ale universaliilor culturii îşi pierd funcţia de orientare conceptuală pentru conştiinţa maselor. Ele sunt critic reevaluate, iar societatea păşeşte pe calea căutărilor intensive a noilor sensuri şi valori ale vieţii, chemate să orienteze omul, să restabilească „legătura timpurilor‖ pierdută, să recreeze integritatea lumii.