Etica biomedicală nord-americană – al treilea traseu noţional în evoluţia bioeticii: analiză teoretico-metodologică

Abstract

Orişice fenomen, orice sistem în istoria sa evoluţionează în diverse direcţii, pe diferite traiectorii, modificîndu-şi adesea în aşa măsură conţinutul, că devin chiar contradictorii. Ceva asemănător se întîmplă şi cu bioetica. Făcîndu-şi apariţia cu 40 de ani în urmă (1970), o dată cu publicarea articolului fondatorului acesteia, marelui savant-umanist al sec. al XX-lea Van Renssellaer Potter (1911-2001) „Bioetica – ştiinţa supravieţuirii‖, care mai apoi devine primul capitol al operei sale fundamentale „Bioetica – o punte spre viitor‖ (1971), bioetica este interpretată de acest renumit bioetician, biochimist şi oncolog american nu pur şi simplu ca o ramură a ştiinţei, dar drept o nouă înţelepciune ce ar reuni două dintre cele mai importante şi necesare elemente ale practicii sociale – cunoştinţele biologice şi valorile general-umane [1].