Abstract:
Postmodernismul, inaugurat la începutul anilor 60, recunoaşte natura traumatizată, alienată a existenţei umane. Într-o societate care se caracterizează prin „acceptarea totală a efemerului, fragmentării, discontinuităţii şi haoticului‖ [1], identitatea umană este decentrată, deconstruită, devalorizată. Principalele coordonate pe care s-a desfăşurat acest proces de post- modernizare a concepţiei despre om sînt: căutarea subiectivităţii individului, psihanaliza şi a teoriilor limbajului, hipertehnologizarea societăţii. O analiză a acestora vă arată modul în care a contribuit fiecare la conturarea relativismului antropologic postmodern.