Adevăr şi eroare în epistemologia contemporană

Abstract

Adevăr şi eroare, pe lângă semnificaţia lor logică sau teoretică, au şi un adânc răsunet în totalitatea vieţii umane. După cum se accentuează tăria adevărului sau slăbiciunea lui, deci tăria erorii, viaţa erorii în întregul ei dobândeşte un colorit optimist sau pesimist. Atitudinea optimistă începe prin a constata plină de încredere că orice gândire umană prin chiar esenţa ei se îndreaptă de la sine spre adevăr, e croită oarecum pe măsura adevărului, însă ea trebuie să conceadă faptul ca atare greu de explicat, anume că mai rar sau mai des gîndirea se abate de la linia adevărului, că rătăceşte, decade, şi astfel alunecă în eroare.