Dreptul la autodeterminare în cercetarea biomedicală: sondarea premiselor filosofice

Abstract

Trăim într-o epocă a descoperirilor medicale spectaculoase destinate să ne asigure o viaţă pe cât de lungă pe atât de calitativă, dacă nu prin eradicarea cel puţin prin atenuarea suferinţei, determinată de condiţia imperfecţiunii noastre corporale. Valoarea finală a realizărilor ştiinţelor medicale este una incontestabilă, dar nu tot timpul este la fel şi dimensiunea ei procesuală. Întru testarea veracităţii şi eficienţei unor ipoteze ştiinţifice, elaborate in scopuri nobile şi profund umane de gratificare a întregii omeniri, nu de puţine ori in decursul istoriei se recurge la folosirea abuzivă a fiinţelor umane, negându-se astfel valoarea şi/sau demnitatea persoanei singulare pe de o parte, iar pe de altă parte compromiţându-se valoarea medicinii însăşi prin încălcarea preceptului hipocratic fundamental – nu dăuna.