Abstract:
Sistemul de învâţământ răsăritean, implicit al nostru, se află de ceva
ani într-un zbucium aproape continuu, încercând din răsputeri să se
adapteze cerinţelor pieţii, la evoluţiile tehnologice tot mai explozive,
precum şi nevoilor moral-spirituale ale personalităţii elevului. Baza
materială precară, diferenţele tehnologice, îmbătrânirea personalului,
lipsa unei reciclări eficiente şi a schimbului de experienţă, rezistenţa la
nou, dar mai ales repoziţionarea elevului în sistemul de învătământ, fac
din actul didactic de multe ori un proces zadarnic, lipsit de substanţă.