Paradigme ale cunoaşterii istorice şi interpretarea istoriei în epoca modernă

Abstract

Istoria, devine obiect de reflecţie permanentă la începutul epocii moderne, cînd se constituie o conştiinţă istorică, o viziune a temporalităţii, a schmbării lucrurilor şi a vieţii, conştiinţa diferenţei dintre trecut şi prezent. Timpurile noi aduc şi o neaşteptată valorificare a istoriei, atît sub raport teoretic, cît şi sub raport practic: „raţiunea istorică‖ înlocuieşte raţiunea pură, iar „simţul istoric‖ îl va înlocui pe cel supraistoric al eternităţii. Cuvîntul „modern‖ este, foarte des, sinonimic cu acela de nou.