Abstract:
„Lăudat fii tu, doamne, stăpînul nostru şi al întregii lumi, care nu m-ai făcut femeie‖, spun evreii la rugăciunea de dimineaţă, în timp ce evreicele murmură: „care m-ai făcut după vrerea ta.‖ Articolul de faţă urmăreşte să analizeze viziunea asupra femeii într-un discurs propagandistic de emancipare şi implicit rezultatele pe care acest discurs le are în conturarea „feminităţii noi‖ ca parte a imaginarului social. De asemenea, se va avea în vedere şi drumul invers, adică motivaţiile femeilor educate care au luat parte la mişcare, felul în care deziteratele socialismului interacţionează cu articularea şi legitimarea unei agende feministe proprii. Răspunsul la această întrebare va fi schiţat prin raportare la cazul sovietic.