Abstract:
Problema armonizării relaţiilor dintre generaţi a fost tratată la toate etapele dezvoltării civilizaţiei umane. Încă în antichitate, marele filosof chinez Confucius, scria că în momentele de schimbare socială, în mod inevitabil se pune problema valorii trecutului pentru prezent. În opinia lui, respectul faţă de părinţi şi stima faţă de fraţii mai mari reprezintă baza omeniei şi, din această cauză, „ar fi incorect de a califica respectul din partea fiilor ca ceva secund faţă de morală, el face o concretizare a moralei. El este însuşi morala, examinată în aspectul interacţiunii dintre generaţii. Tatăl este pentru fiu instanţa ultimă şi totodată o instanţa morală absolută. Respectul fiului („Seao”) către tatăl său şi concomitent grija tatălui faţă de fiul său reprezintă o relaţie morală primară ce nu se poate dezagrega.