Platon. Cratylos (Socrate despre etimologia terminilor geto-dacici)

Abstract

Pe parcursul a mai bine de douăzeci şi patru de secole, de când Socrate şi-a expus părerea despre nume şi denumirile lucrurilor – cum apar ele, cine le inventează, ce relaţie au ele cu lucrul concret, cu aspectul real, pe care îl denotă, cât de ingenios este acela, care pentru prima dată denumeşte un fenomen, cum sânt compuse numele din silabe sau din alte nume deja existente, în ce măsură o parte a denumirii poate avea semnificaţie de sinestătătoare şi cum suma semnificaţiilor se frămîntă in noul nume, şi toate acestea, aşternute de Platon în dialogul Cratylos, cercetătorii şi cititorii simpli au aplecat vederea şi au atas atenţia la vechimea problemelor lingvistice, la abordarea acestora de către greci, privitor la limba lor.