Abstract:
Ideea necesităţii realizării, în instituţii superioare, a unei învăţări interactive care
să-l situeze pe student în centrul relaţiei pedagogice constituie, în învăţământul actual, un
principiu fundamental. Specific metodelor interactive de grup este că ele promovează
interacţiunea dintre participanţi, astfel favorizând o învăţare mai activă şi cu rezultate
evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de
învăţare în care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformarea studentului în stăpânul
propriei transformări și formări. În acest fel se dezvoltă capacităţile studenţilor de a lucra
împreună, ce se constituie într-o componentă importantă pentru viaţă şi pentru activitatea lor
profesională viitoare. Fiecare metodă interactivă înregistrează avantaje şi dezavantaje,
important fiind însă momentul ales pentru desfăşurarea lor. Cadrul didactic este acela care
are puterea decizională şi capacitatea de a alege ceea ce ştie că se poate desfăşura în
propriul colectiv de studenţi din cadrul instituţiilor superioare de învățământ. Important este
însă ca dascălul să fie acela care mereu va căuta soluţii la problemele instructiv-educative
ce apar.