Dorin Tudoran, „Dinamica unui simbol literar: calul”

Abstract

Cavalerul şi calul formează un întreg, ca emblemă a unui fel de a fi în lume, pentru care orice turnir este „ultimul turnir”, totalmente atac şi defensivă, creaţie şi distrucţie, viaţă şi moarte, ceea ce înseamnă că lira lui Orfeu şi sabia lui Bayard se confundă în sfera imaginarului simbolic. Prin urmare sintagma „sans peur et sans reproche” se atribuie, cu egală îndreptăţire, şi poetului, şi luptătorului, cavalerul înscriindu-se „într-un complex de luptă şi într-o intenţie de a spiritualiza lupta”.