Mircea Ciobanu. "Patimile: "Cuvintele" şi "Athanorul""

Abstract

Poezia lui Mircea Ciobanu exanguinează – de la antumele Imnuri pentru nesomnul cuvintelor (1966) şi până la postumul Anul tăcerii (1997) – o pletoră de măşti spectaculare, extrase din spaţiul cărturăresc. Prin măştile pe care le experimentează, eul poetic se proteizează. Esenţa, fărâmiţându-se, se deconspiră surprinzându-se inedit, dar mereu unitară: „Graţie acestor măşti care reprezintă – paradoxal – principiul însuşi al lirismului, eul profund şi creator al poetului devine multiform, ni se prezintă ca indice al unei unităţi în pluralitate”.