Abstract:
Pornind de la siguranţa ce domină sfârşitul de mileniu
doî în ce priveşte problema salvării destinului omenirii,
disputa, cumpăna, balanţa dintre categoriile filosofice ce ţin
de frumuseţe şi dragoste înclină când spre una, când spre
cealaltă.Aplicând semnul egalităţii, într-un fel, între
Frumuseţe şi Dragoste, venim cu unele dovezi
incontestabile, aroape eminesciene: „Eimmal – / sub tei /
luna se aşază / pe buzele ei. // În acele clipe / de dumnezeire
– // viaţa mea / era toată iubire. // Ca un răspuns morţii /
oferit mereu / la întrebarea / lui Dumnezeu”.