Abstract:
Basarabia, acest ţinut din totdeauna al românilor, ce
se înţeleg în aceiaşi limbă românească, ajunge să fie
„răstignită”, la figurat, semnificativ printr-o metaforă
păunesciană („Se urcă Basarabia pe cruce/ Şi cuie pentru
ea se pregătesc,/Şi primăvara jale ne aduce / Şi plânge
iarăşi neamul românesc...”, metaforă aleasă şi folosită de
autor în titlul ciclului de scrieri „Basarabie răstignită”.
Autorul consideră că Basarabia a fost „răstignită” odată cu
semnarea Tratatului de la Bucureşti din 16/28 mai 1812,
prin care Imperiul otoman cedează, fără ca să-i aparţină (?!),
această minunată parte a „Moldovei lui Ştefan”, ruşilor.